martie 18, 2009 la 9:13 am (tara piere si baba se piaptana)
Tags: blog, blogway, domeniu, toane
Mai tineti minte cand va rugam eu aici sa ma votati la un concurs organizat de hotcity, la care puteam sa castig un domeniu .ro de la blogway? Ei bine, datorita tuturor celor care au votat si m-au sustinut, am castigat. Am primit un domeniu nou nout, pe care urmeaza sa-l personalizez un pic, sa-l aduc la viata si sa va fac pe voi cei care il vizitati sa-l indragiti. Eu sunt tare mandra de el. Dupa 7 luni de blogging pe un domeniu gratuit, am reusit azi sa am locul meu in .ro . Asta ma face sa cred ca e de ajuns sa-ti doresti ceva tare de tot si acel ceva ti se va indeplini. De azi inainte ne vom intalni aici, tot noi cei care pana acum am reusit sa ne cunoastem, sa ne impietenim si sa ne spunem parerile online. Asteptam bineinteles si lume noua. 
Posturile de pe www.toane.wordpress.com vor ramane aici, urmand ca in urmatoarele trei luni sapte zile, tot ce scriu sa fie publicat concomitent, pe amandoua blogurile. Stiu ca v-am luat un pic prin surprindere, dar va rog mult, pe cei care au toane in blogroll, cand aveti dispozitie, sa schimbati adresa veche cu cea noua. Pentru ceilalti care vin aici, au blog si n-au inca toane in blogroll, ar fi bine sa-l treceti 
. Cand peste cativa ani, asta o sa fie un blog faimos o sa puteti spune ca voi ati crezut in el inca de la inceput. Glumesc!
Gata cu vorbaria si laudele, astept de la voi sugestii pentru casa noua si hai sa trecem la treaba.
10 Comentarii
martie 9, 2009 la 8:36 am (tara piere si baba se piaptana)
Tags: film, india, oscar
Aseara am vazut Slumdog Millionaire si mi-a placut maxim. Desi multa lume spune ca povestea e trasa de par, eu una cred ca, cu siguranta fara un dram de noroc, viata noastra a tuturor nu numai a eroilor filmului, ar fi cu totul alta.
Sudip Mazumdar un jurnalist indian care a trait pana in urma cu 35 de ani intr-o mahala din india spune despre personajul din film: “Jamal, personajul principal din filmul Slumdog Millionaire a reuşit să scape prin metoda specifică cinematografiei, prin intermediul iubirii adevărate, a curajului şi a norocului. Oamenii continuă să ridice în slăvi prezentarea realistă din film. Dar nici vorbă de aşa ceva în realitate. Viaţa de mahala este ca o închisoare. Te jefuieşte de încredere în faţa celor bogaţi şi privilegiaţi. Îţi fură demnitatea, îţi omoară ambiţia, îţi limitează imaginaţia şi te schilodeşte din punct de vedere psihologic de fiecare dată când păşeşti în afara zonei tale de confort reprezentată de cartierul unde locuieşti”.
Ok, dar el cum se a reusit? O sa spuna ca el e un caz special.
Filmul descrie intradevar viata deloc roza din mahalaua indiana, dar nu numai in India exista asta si e bine de stiut ca exista. Ca de filme cu bogatasi si fitze, eu una m-am saturat.
Oricum ar fi, filmul trebuie vazut. Parerea mea e ca merita.
3 Comentarii
martie 2, 2009 la 9:47 am (amintiri, tara piere si baba se piaptana)
Tags: flori, martisoare, primavara, timp
Timpul trece extrem de repede. Nu-mi vine sa cred ca e martie, au trecut deja doua luni din 2009 si uite a venit primavara.
Dimineata, desi nu mi-a trecut inca raceala, m-am imbracat mult mai subtire, pentru a fi in pas cu vremea.
Am primit multe flori si martisoare (lucrez la o firma cu multi baieti, deh). Imi place sa port martisoarele, macar azi, asa ca mi le-am pus pe toate in piept (le-am prins cu capsatorul ).
Asta imi aminteste de copilarie. Aveam in generala, pieptul plin de martisoare si tin minte ca ieseam doar in uniforma in pauze, ca sa ma mandresc cu martisoarele mele. De cele mai multe ori un baiat mai mare mi le smulgea din piept si pauza o incheiam intr-un planset. Noroc ca frate’mio imi aducea seara acasa multe martisoare, smulse de el de la alte fete . Asa era obiceiul la noi in scoala. Obicei tampit, da’ seara eram multumita.
Cum spuneam timpul trece extrem de repede. Sa facem cumva sa pretuim si sa traim fiecare clipa cum se cuvine.
Sa aveti o primavara frumosasa, va doresc!
8 Comentarii
februarie 28, 2009 la 10:00 am (mi se intampla numai mie, tara piere si baba se piaptana)
Tags: chestii, ganduri, leapsa
Ultima leapsa de la Beti, pentru voi toti
country: Belgia door: brown glass door
form – shape and state: line
state of mind: happy
quantity: is not important
sunblock: it made my brain reel
streetname: butterfly ( asa se numea strada pe care am copilarit) planet: The Earth
american: Tom Sawyer
dream: lots of thing
Romanian: Gabriel Liiceanu
Belgian: Hugo Claus ”The Sorrow of Belgium“
Gata, acum ma duc la ceaiuri calde si doctorii, ca pana luni tre’ sa fiu ca noua.
6 Comentarii
februarie 27, 2009 la 11:36 am (s-a intamplat azi, tara piere si baba se piaptana)
Tags: cafea, dimineata, obiceiuri, zahar
Nichita, poetul, spunea că:
Matematica s-o fi scriind cu cifre/Dar poezia nu se scrie cu cuvinte….
Nu stiu ce mi-a venit sa zic asta, dar am observat ca in ultimul timp incep sa scriu ceva si termin scriind despre cu totu’ alt ceva.
Cafeaua de dimineta. Adica cafeaua de toata ziua, pentru ca beau o singura cafea pe zi. Trebuie sa fie dulce. Doua lingurite de zahar la o cana ca asta. Bine in poza sunt doua cani, una din ele s-a spart zilele trecute, nu va spun care, nu conteaza. Sa revenim la cafea. Imi place cafeaua cu lapte. O beau si fara, daca e musai, dar nu are aceeasi gust. Si imi mai place sa beau cafeaua linistita, citind presa sau blogurile care-mi plac.
V-am spus toate astea pentru ca sunt un pic confuza. Azi am baut cafeaua, am dovada clara, in fata mea e cana cu o picatura de cafea pe fund, insa nu-mi aduc aminte cand. M-am trezit abia cand nu mai aveam nik. 
Am inteles ca e aproape weekend dar, chiar asa adormita sa fi fost?
Voua cum va place cafeaua? 
8 Comentarii
februarie 21, 2009 la 11:47 am (tara piere si baba se piaptana)
Tags: bucuresti, iarna, ninsoare, saniute
Ma simt frustrata la propriu, de faptul ca in Bucuresti zapada nu rezista. Ma uit la TV si vad ca sudul si sud estul tarii e acoperit de zapada. Ma uit pe geam. La noi nu numai ca-i uscat pe jos in curte, dar nici macar o urma de nor pe cer nu localizez. Eu vreau sa ninga. Si ce daca am niste cauciucuri fara aderenta la masina de serviciu, cu care umblu toata ziua prin oras?! Eu vreau sa ninga. Mi se pare ca iarna fara zapada, e ca piscina fara apa.
Cred ca deasupra Bucurestiului, poluarea e asa de mare, incat s-a format o pasla, care nu lasa nisoarea sa treaca si o redirectioneaza in zonele din jurul nostru, mai putin poluate. Da’ vedeti voi ca ploaia trece prin pasla, trec si cativa fulgi de zapada, dar nu trece ninsoarea.
Ultima zapada adevarata de care imi amintesc eu in Bucuresti, a fost acum cativa ani, cand am iesit la dat zapada pe strada cu mic cu mare. Erau si babe, care abia se tarau pe ele si care daca ar fi cazut si-ar fi rupt cu siguranta ceva, dar erau asa entuziasmate de zapada incat ne-au refuzat cand am vrut sa le ajutam ” lasa maica, dam si noi cat putem, mai luam si noi aer” Am facut la sfarsit un om mare de zapada, cu cratita, morcov, carbuni si matura si a fost o distractie pe cinste.
Vreau sa ninga si la Bucuresti, hello, hello… ma aude cineva?
9 Comentarii
februarie 20, 2009 la 10:46 am (amintiri, tara piere si baba se piaptana)
Tags: Becker Brau, distractie, show, tudor, vama
Pentru ca am castigat acest concurs la Miruna ( siblondelegandesc) , am fost aseara la concert la Vama, impreuna cu Sorin si Carmen. Am ajuns la timp, cat sa-l vad pe Tudor cand vine (eu) si sa fumeze o tigara (ei ), inainte sa inceapa show-ul.
Atmosfera din Becker Brau a fost foarte misto, baietii de la Vama au cantat melodii si vechi si noi, lumea stia versurile si canta cu ei. Raul (claparul Vama) a fost de mare angajament, Caminschi la fel. Tudor a cantat/sarit/dansat/sarit/miscat/ dansat/ cantat incontinuu, trei ore cu o singura pauza de 15 minute. Rezistent frate, eu daca faceam asa un minut si jumatate (dupa ceas), cred ca ma luau cu salvarea
Fitele cu masa rezervata au fost in van, mesele au fost aproape goale, lumea a stat in picioare, a cantat si dansat non stop. Eu am crezut ca o sa fie doar pustime, dar n-a fost chiar asa. Media de varsta cred ca a fost undeva la 27 de ani, trasa mult in sus de grupul nostru. Am vazut chiar si cativa copilasi, care stiau versurile pieselor mai bine decat mine, dar ei au mai mult timp liber, nu-i asa? Lume cunoscuta nu prea am vazut, doar spre sfarsit l-am identificat din multime, pe Cabral cu mandra.
Bineinteles ca am uitat aparatul foto acasa, dar asta nu e important, probabil ca o sa mai gasiti poze pe net, deocamdata vedeti la nicu cateva.
In concluzie, am avut o seara foarte relaxanta si misto, gratie bunavointei blondei
8 Comentarii
februarie 16, 2009 la 9:19 am (tara piere si baba se piaptana)
Tags: adevar, minciuna
Trei lucruri adevarate si trei minciuni despre mine. Am vazut asta la Adi Hadean si m-am gandit ca-i misto sa stiu si eu, cam ce minciuni sunt in stare sa zic despre mine si care sunt alea trei adevaruri neevidente, pe care as putea sa le spun. Ia sa vedem:
1. Florile mele preferate sunt freziile.
2. Am brevet de inotator din clasa a VI a.
3. Imi place mai mult muntele decat marea.
4. Am luat primul 8 in clasa a IX a.
5. Ochii mei sunt cateodata verzi, cateodata albastri.
6. In clasa I am avut media generala 10 si am luat premiul 2.
Care-i adevar, care-i minciuna?
Edit later
1. Florile mele preferate sunt freziile. Fals. Cel mai mult imi plac lalele, urmeaza trandafirii si sunt si freziile pe aici pe undeva
2. Am brevet de inotator din clasa a VI a. Adevarat. L-am luat intr-o tabara de inot
3. Imi place mai mult muntele decat marea. Fals. Imi plac ambele, in egala masura.
4. Am luat primul 8 in clasa a IX a. Fals. L-am luat in clasa a III a
5. Ochii mei sunt cateodata verzi, cateodata albastri. Adevarat. In functie de lumina si de culoarea pe care o port, capata nuante.
6. In clasa I am avut media generala 10 si am luat premiul 2. Adevarat. Au fost mai multi cu media 10 si ne-a impartit invatatoarea: au luat 3 premiul 1, alti 3 premiul 2, si ultimii 2 premiul 3. Deci se putea si mai rau
Multumiti?
11 Comentarii
februarie 12, 2009 la 9:54 am (tara piere si baba se piaptana)
Tags: dragobete, dragoste, iubire, oameni, Valentine's day, viata, zile
Pentru ca ploua, scriu despre ziua indragostitilor. Stiu ca s-a tot vorbit pe tema asta dar, despre dragoste, politica si fotbal nu se vorbeste niciodata prea mult. Nu sunt de acord cu cei care blameaza aceasta zi ( nu o sa zic data, pentru ca ii respect si pe cei care nu stiu cand e si nici nu vor sa afle). Cum adica, eu nu tin Valentine’s Day? Adica tu iti iubesti sotul (prietenul) si fix in ziua aia nu-l mai iubesti? E valabila si reciproca desigur.
Hai sa va spun eu, ce-am sa fac de ziua indragostitilor. Am sa stau acasa ( ca e sambata ) , o sa facem ceva bun de mancare, o sa ne uitam la filme bune, o sa jucam tenis si golf la wii. Nu o sa fie chiar o sambata obisnuita, pentru ca intr-o sambata obisnuita facem curatenie ( nu in suflet, in casa ) si iesim pe undeva. Acum nu o sa fie cazul. Curatenia o facem de vineri si de iesit, poate doar la niste prieteni, pentru ca in rest n-o sa fie loc
Asa ca fiecare face ce vrea in ziua asta a ” indragostitilor” , dar un lucru trebuie sa intelegem cu totii, nu iubim mai mult pe nimeni doar pentru ca e Valentine’s day, nu-i asa?
P.S. E valabil si pentru Dragobete
13 Comentarii
februarie 10, 2009 la 10:24 am (tara piere si baba se piaptana)
Tags: calculator, carte, citim, civilizatie, lectura
Este vorba de carti. Pe vremea cand nu stiam inca sa citim, asculatam cartile in lectura parintilor si bunicilor sau, ascultam discurile cu povesti. Dupa ce am mai crescut si am invatat literele, am descoperit placerea de a lectura singuri, de a ne dezvolta imaginatia si de a ne crea propria viziune, in legatura cu subiectul cartii. Se dezvolta azi din ce in ce mai mult, varianta cartilor citite din calculator. Cica au avantaje, nu ocupa spatiu in casa, nu se umplu de praf, si nu le zboara foile de prea multa rasfoire.
Pentru mine totusi, nimic nu se compara cu o carte buna, careia sa-i dai tu foile, sa-i pui semn de carte cand te opresti din citit sa-ti faci un ceai, sa o iei cu tine in tren sau la padure, sau sa o imprumuti unui prieten. Voi ce preferati?
14 Comentarii
« Articole mai vechi
