martie 21, 2009 la 5:17 pm (copii)
Tags: copii, munca, prajitura, reteta
Cum spuneam in postul de mai jos, fetele azi au facut prajitura. Prajitura de copii. Adica, dupa o reteta dintr-o revista de copii. Nici nu s-au trezit bine dimineata, aproape n-au mancat micul dejun si s-au apucat de treaba. Si-au luat munca foarte in serios, asa ca aproape au invatat pe de rost reteta.
Nu m-au lasat sa fac aproape nimic, desi in revista scria “cereti ajutorul unui adult”. Ceva, ceva au facut totusi si eu.
Le-am facut doua/trei poze:
A fost prima data cand fetele au gatit de-a devaratelea. 
La sfarsit Iulia a fost incantata si Sonia a zis ” Eu nu mananc asa ceva.”
Postul acesta il poti citi si pe www.toane.ro
Scrieti un comentariu
martie 19, 2009 la 4:41 pm (copii)
Tags: dimineata, fete, Iulia, sandwich, sonia
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar citeste continuarea
Scrieti un comentariu
martie 5, 2009 la 9:21 am (copii, interes general)
Tags: after school, copii, corn, invatamant, lapte, scoala
Am citit stirea asta ieri, alaltaieri si din punctul meu de vedere este o mare prostie. Acum nu stiu, or fi si altii care m-or combate dar uitati situatia, asa cum se prezinta ea la Scoala 67 din Bucuresti. Scoala mica, de cartier. Cartier bucurestean sarac.
De programul “cornul si laptele” n-am fost prea incantata la inceput, pentru ca era vorba de fapt, de corn cu branza topita. Copiii mici, mama capiata, trecea o zi doua pana mai controlam eu ghiozdanele, care aveau de fiecare data cel putin o branza topita inceputa si Read the rest of this entry »
11 Comentarii
februarie 26, 2009 la 9:30 am (copii, mintea romanului cea de pe urma)
Tags: BGS, carti, copii, scoala
Si ce daca nu suntem la mare? Si ce daca nu e vara si nici nu avem nisip? Oricum nu ar fi rezistat. Ar fi venit apa si le-ar fi luat.
Am plecat dimineata in viteza de acasa ( de obicei plec cu viteza a doua, azi am plecat cu a patra 
). Am aflat la 7.20 ca Iulia azi e de serviciu pe scoala si trebuie ca la 7.30 sa fie acolo. Am accelerat. Ce daca i-am spus de milioane de ori sa-mi spuna din timp, sa nu mai lase totul pe ultimul moment? Ea nu-si schimba obiceiul.
Era gata sa-mi treaca supararea cand m-a intrebat daca-si poate lua carti azi la ea, pentru cazul in care se plictiseste. Mi s-a luminat fata si i-am spus “sigur, ingeras!” . Doua minute mai tarziu, avea in mana un pachet de carti de joc, pe care il indesa intr-un buzunar al ghiozdanului. Am crezut ca nu-i adevarat. I-am tinut o predica ca la carte si a renuntat la ele. Si-a luat pana la urma o carte de povesti. In drum spre scoala mi-a zis Sonia, care stia… “Oricum mami, are domnul BGS carti de joc.”
Stiti cine-i domnu’ BGS, nu-i asa?
22 Comentarii
februarie 19, 2009 la 10:03 am (copii)
Tags: copii, scoala, sedinte
Azi ma duc la scoala la sedinta cu parintii.
Am inceput sa merg la sedinte cu parintii de prin clasa a 7. Ma duceam in locul parintilor la sedintele lu’ frate’mio. Eram supermandra de mine, ca fiind singurul copil de la sedinta, diriginta lui ma dadea mereu exemplu la “asa da”. Toata lumea era multumita, eu ca ma simteam importanta, frati’mio ca nu spuneam chiar tot ce-am aflat acolo acasa, parintii ca reuseau sa-i reprezinte cineva, intrucat ei lucrau pana mai tarziu.
Acum este desigur altceva, pentru ca e vorba de mandrele mele, care tot timpul fac cate o nazbatie la scoala, parca n-ar fi fete
Sedinta de azi e mai speciala, pentru ca or sa asiste si copiii si culmea e, ca ele abia asteapta. Cred ca or sa fie un pic dezamagite.
16 Comentarii
februarie 18, 2009 la 8:55 am (amintiri, copii)
Tags: bunic, copii, povesti, stramosi
Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.
Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.
Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”
Am convingerea, ca ele candva vor intelege, ca nu toate povestile sunt inventate.
13 Comentarii
februarie 14, 2009 la 10:39 am (copii)
Tags: copii, dimineta, lectura, sambata
La micul dejun luat in fata calculatorului, am cautat pentru copii, nuvela Puiul de Ion Al. Bratescu Voinesti. Do you remember? Le-am tiparit-o la fete si le-am urat, spor la citit. Hehehe, daca ar fi asa de simplu. Da’ nu-i. Pentru ca eu, vreau sa stiu si ce au inteles si nu le intreb asta atunci cand termina de citit, ci din cand in cand pe parcursul povestii.
Citeste Sonia cu voce tare:
“Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala- ca venea de departe, tocmai din Africa- s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un musuroi de pamant, mai sus, ca sa nu-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in total sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua?”
Stop, zic… foarte frumos ai citit. Spune-mi te rog, ce ai inteles pana aici?
Ea..”Am inteles ca, o libelula a facut sapte oua…”
E clar, e prea dimineata pentru lectura obligatorie.
5 Comentarii
februarie 13, 2009 la 10:22 am (amintiri, copii, mi se intampla numai mie)
Tags: copii, destin, oameni, parinti, viata
Majoritatea dintre noi, nu suntem singuri pe lume. Avem parinti, iubiti , copii, prieteni… Tinem vreodata cont de ei cand luam o hotarare? Desigur, vorbesc de hotarari mai importante decat culoarea pantofilor din dimineata de vineri. Importante zic. Atat de importante, incat ei sa fie afectati intr-un fel.
Ne hotaram de ex. sa facem facultatea in alt oras. Ne gandim la parintii nostri? Ne pasa ca ei, dupa 18 ani, in care copilul/copii a fost prioritatea lor nr.1 zilnic, raman acum fara “obiectul muncii” ?
Sau, parintii isi schimba serviciul, se duc sa castige mai mult pentru copii lor, in alt oras/tara. Sa luam in calcul varianta in care copilul pentru asta isi schimba scoala si implicit colegii, prietenii si viata. Nu vreau sa ma gandesc la cazurile in care copii sunt lasati acasa, mai ales cand au sub 18 ani si pleaca ambii parinti de langa ei. Au luat parintii in calcul fatul ca, altul ar fi fost destinul copilului lor?
Mi-am pus problema asta, cand la un moment dat, a trebuit sa trec printr-o interventie chirurgicala destul de complicata ( nu apendicitata ) . In loc sa ma gandesc ca as fi putut sa nu-mi mai trezesc din anestezie, ma gandeam la ai mei. La cum ii va afecta pe ei, faptul ca eu nu ma mai trezesc. Am inteteles atunci, cat de greu este pentru un om, sa moara. Ii este greu pentru cei care raman. Desigur, viata lor va curge in continuare, dar oare asa era scris, sau el am facut o “gluma proasta” si le-a schimbat viata.
Doamne, ce mi-o fi venit?
6 Comentarii
februarie 8, 2009 la 11:24 pm (amintiri, copii, poze)
Tags: copii, munte, odihna, partie, sinaia, soare, vacanta
Asta era privelistea de pe terasa casei in care am stat in Sinaia, in ultimele trei zile.
Ne-am luat copii de la bunici si am dat o fuga la munte. Am stat in Sinaia, am colindat padurile, ne-am bucurat de soarele de februarie, am fost pe partie la Clabucet si ne-am si odihnit. Scoala si serviciul pot incepe incepe acum. Noi suntem pregatiti.
P.S. Aparatul foto ca de obicei ma face de rusine, pentru ca asta e prima si ultima poza de pe partie.
10 Comentarii
februarie 6, 2009 la 8:31 am (copii)
Tags: bunici, copii, oameni, tara, vacanta
Imi este foarte dor de fetele mele. Au fost plecate doar o saptamana si deja cand vorbesc cu ele la telefon, am un nod in gat si o gheara in stomac. Ma gandesc ce o sa fac la vara, cand am aveam de gand sa le las mai mult la bunici.
Au avut o vacanta frumoasa, linistita, fara calculatoare, poluare de metropola si zgomote de trafic. Tataia nu s-a tinut de cuvant dar nu a fost nici o tragedie si cred ca tarasenia, se va intampla totusi la vara.
Sper ca s-au mai cumintit .
In sat la bunici exista si oameni foarte, foarte saraci. Insa lumea nu-i trateaza cu indiferenta, cum am citit ieri undeva, ci ii ajuta. Si pentru ca printre ei sunt si copii, Sonia si Iulia s-au hotarat sa-i dea unei fetite, gecile lor de schimb, pe care si le-au luat la tara. M-am bucurat mult ca au facut ele asta, desi nu-i prima data. Imi aduc aminte ca in clasa intai, Iulia i-a dat ghiozdanul unei fetite de la ea din clasa, care venea cu cartile in punga. Bine, au culminat cu rolele, pe care le-au facut cadou tot asa unei fetite, care se uita la ele ca la Dumnezeu. “Le vrei tu? a intrebat-o Sonia. “DA, daca se poate!” a raspuns copilul si Sonia i le-a dat, desi stia ca se va alege cu o cearta zdravana, ca rolele de-abia le primise cadou de la unchiul ei. A plans apoi trei zile, pana s-a dus taica’su cu ea si ia luat alte role 
Pe astea noi cand s-au mai tocit, le-a vadut cu 10 lei si era foarte fericita Hai ca am pornit de la una si am dat in alta.
Vacanta s-a terminat!
9 Comentarii
« Articole mai vechi
